Camera obscura – Un film despre cum se făceau filmele

Camera obscura, un film documentar românesc despre oamenii care au făcut film, chiar și atunci când aparatele de filmat erau la fel de greu de găsit ca și casetele video, iar cenzura exista în cea mai reală formă a sa, a avut premiera săptămâna aceasta.

Filmul, dedicat celor care, în perioada comunistă, au încercat să ofere alternativă culturii oficiale a filmului din acei ani, a fost vizionat atât la Timișoara (evenimentul a fost programat aici tocmai pentru că la Timișoara a existat unul dintre cele mai active cinecluburi din România, dar și pentru însemnătatea istorică a orașului pentru revoluția română) și a fost proiectat și în București, la Cinemateca Eforie. (21, 22 decembrie).

invitatie-timisoara-465x390

Invitația pentru proiecția ce a avut loc la Timișoara

Documentarul, în regia lui Gheorghe Preda (Îngerul necesar, Vaca finlandeză, Filmul de la capătul lumii, Prăbușirea) te captivează, prezentându-ți povestea cinecluburilor din România și compromisurile făcute pentru ca arta să se poată manifesta.

În anii comunismului, în România cinecluburile erau foarte active. Găzduite de mari întreprinderi, universități sau așezăminte culturale, ele instruiau și finanțau neprofesioniști care voiau sa se exprime prin film. În condiții tehnice precare, de neimaginat azi, ei au realizat filme în 8 sau 16 mm, unele adevărate capodopere de subversivitate în condițtiile existenței unei cenzuri foarte dure.

Cinemateca Română

Pentru noi, cei obișnuiți să facem LIVE pe Facebook, la fiecare felie de pizza mâncată, e greu de acceptat o perioadă când aparatele de filmat nu existau. N-aveai de unde să le cumperi, oricât de mult ți-ai fi dorit asta. Mai mult, ca să produci un film, o cameră nu era suficientă; îți trebuiau echipamente și substante și pentru: developare,  montaj și postprocesarea de sunet. 

camera22

credit photo: Cinemateca Română

Despre realizarea unui documentar ca acesta, Gheorghe Preda (cel care a realizat Vaca filandeză-scurtmetraj selectat la Cannes) a declarat pentru lapunkt.ro că a fost o aventură, pentru că după 40 de ani mulți dintre cei care lucrau în cinecluburi ar fi putut fi greu de găsit.

Numai că norocul ne-a surîs, am găsit oameni foarte vioi și cu chef de viață, de film și de povești și la 80 de ani, iar filmele descoperite la ei, păstrate cu grijă toți acești ani sînt uneori nişte bijuterii cinematografice. (Gheorghe Preda via lapunkt.ro)

gheorghe-preda-regizor

Gheorghe Preda, regizorul documentarului Camera obscura

Câtă pasiune trebuie să fi avut cei ca Iosif Costinaș, Vasile Moise, Ioan Cochinescu, Tatiana  Costinaș, Gheorghe Șfaiter, Lucian Ionică, Mihai Zegrea, Nicolae Lengher, Decebal  Nedelea, Vasile  Sepi, Mircea Radu?! Ei au crezut cu fanatism în rolul filmului în viata comunității și au riscat cu încăpățânare (carieră, liniște, libertate) pentru a transpune pe peliculă pasiunea pentru altfel de filme.

E poate de neimaginat în epoca actuală, a omniprezenței imaginii animate și a conexiunii imediate pe internet, faptul că acum 30, 40 de ani pasionații de film alternativ filmau pe peliculă de 8 sau 16 milimetri, developau  cînd aveau apă, în condiții  total  improprii și poate uscau pelicula pe fereastra trenurilor în drum spre festivalurile de profil. Filmele  fiind  montate apoi la hotel în nopți albe unde pasiunea se transforma într-un dulce delir cinefil.

via comunicatul de presă

Sub tone de filme banale sau de propagandă, realizatorii Camerei obscura au găsit bijuteriile  cinematografice,  provocatoare, creative. Filmele care atunci, când ți-era frică că și pereții au urechi, redau speranța unei libertăți cândva posibile.

La origine camera obscura  era un dispozitiv dar și un principiu. O cutie neagră care avea pe un perete o lentilă.  Prin intermediul ei  se proiecta înăuntru pe peretele  opus, o imagine  micșorată  și răsturnată a obiectului văzut sau fotografiat. Așa funcționează ochiul omenesc, așa funcționează orice aparat de captat imagini. Asta era și un film adevărat  de cineclub.  Un film mic proiectat  în  întunericul unei  societăți  atomizate  care făcea  vizibilă o imagine răsturnată a acesteia.

via comunicatul de presă

Camere de altădată – via wikipedia

Filmul Camera obscura este o producție  Scharf  film,  2016, realizat cu participarea  Centrului Național  al Cinematografiei. Echipa  filmului  a  fost compusă  din :   Mihai Gheorghe – producător executiv, Anca Dumitrescu Bala – ilustrație  muzicală , Marius Șerban – editor, Liviu Marghidan – director de imagine,  și  Gheorghe  Preda – scenariul & regia.

Din cronicile celor care au văzut filmul:

„Un film despre filme, special, vital, ce conține și extrase din câteva scurtmetraje deosebite, de un farmec aparte, realizate până în anul 1989, în condiții vitrege. Avem ocazia să vedem la lucru și un bătrân proiector funcțional fabricat în 1896  în chiar primul an de existență a cinemaului. Și cum, înainte de ’89, unii dintre noi se uitau acasă la filme 3D, cu ochelari 3D. ”

Camera obscura va avea proiecții și pe 11 și 12 ianuarie, 2017, la Institul Francez din capitală. 

 

Comentarii

ȚI-A PLĂCUT ARTICOLUL?