Istoria parfumului – Atelierul miresmelor

Hainele lui Ludovic al XIV-lea trebuiau spălate în apă cu condimente şi muşchi, la Versailles porumbeii erau parfumaţi înainte de a fi lăsaţi să zboare în sălile de bal, iar Napoleon nu îşi începea ziua fără să îşi fi turnat pe corp şi haine două flacoane de apă de colonie.

Parfumul, un amestec lichid de uleiuri sau compuși aromatici, de fixativi și de solvenţi, a fost folosit încă de la începuturile istoriei pentru a da corpului uman, unor obiecte sau spațiului de locuit un miros plăcut. Istoria demonstrează importanţa pe care noi, oamenii am acordat-o aromelor felurite.

Ce au însă de-a face solvenţii şi compuşii chimici cu parfumul considerat în Orientul antic şi la începuturile Creştinismului, dar al divinităţii şi simbolul regalităţii,  semn al desărtăciunii umane, atunci când era folosit în exces de cochetele din evul mediu şi Renaştere?

Despre prepararea unui parfum în Antichitate, animaţie a unei fresce din Pompei

Astăzi industria parfumului are prea puţină poezie în facerea sa miraculoasă. Ingredientele şi cantităţile utilizate pentru a obţine un nou parfum sunt reglementate şi strict controlate.  Materii prime folosite altădată cu precădere în producţia iluziilor olfactive, au intrat în zilele noastre pe listele negre ale substanţelor alergene.

Istoria parfumului: mistere, seducţie şi creatori celebri este numele celor trei ateliere susţinute de Monica Neaţu, la Fundaţia Calea Victoriei. Trei întâlniri menite să ne dezvăluie istoria şi semnificaţiile parfumului, să ne ajute să îi aflăm secretele şi să îi descoperim utilizările. Să aflăm mai multe despre fascinaţia pentru aromele cu care omul vechi şi nou şi-a înmiresmat căminul, veşmintele şi trupul.

Călătoria noastră în lumea aromelor a avut trei puncte de reper:

Orientul Antic şi utilizarea primelor parfumuri, etapă dedicată discuţiilor despre Corintul şi începuturile “industriei” parfumurilor, despre miresmele romane şi extravaganţele de la sfârşitul Antichităţii, dar şi despre Evul mediu, aromele orientale şi utilizarea alcoolului în procesul de producţie.

Aromat şi pestilenţial în epoca Renaşterii şi Barocului, altfel spus momentul istorisirii unei epoci ce nu face tocmai cinste omului, atunci când parfumurile, pudrele şi pomezile înlocuiau apa… dar tot acesta este momentul când apare o nouă profesie – creatorul de parfumuri.

Elegantele veacului al XVIII-lea ne fascinează şi astăzi cu mănuşile lor parfumate şi săculeţele de iasomie ascunse în faldurile rochiilor. Câteva reţete folosite în Evul Mediu: La pomme d’ambre (semănă mult cu acele bule de parfum purtate persoanele care doreau să se ferească de ciumă și să miroasă frumos), apoi pentru parfumarea caselor: o portocală mare, cu coaja ceva mai groasă, cu muguri de cuișoare uscați, înfipţi în ea, până e acoperită integral, prinsă cu o panglică undeva în încăpere sau o pernă parfumată (cum aveau seniorii francezi) care conţinea foi de mentă piperată, flori de mușețel sau de lavandă, petale de trandafir puternic mirositoare sau frunze și flori de maghiran.

Monica Neaţu, lector Fundaţia Calea Victoriei

parfum-4

Etapă din pregătirea parfumului în regiunea franceză Grasse

Începuturile parfumeriei moderne, a adus poveştile despre casa Guerlain, creatorii de modă şi parfumurile lor– Paule Poiret, Chanel, Jeanne Lanvin, Jean Patou, despre nasuri celebre,  importanţa flaconului în care sunt depozitate aromele, dar şi istorisirile despre artizanii contemporani şi invenţiile lor fascinante (de la mure şi mosc la parfumul hainelor uscate la soare).

Dezvoltarea conceptului de haute-couture a transformat capriciile unei împărătese în adevărate capodopere olfactive, casa Guerlaine intrând în istorie graţie Eugeniei de Montijo (soţia lui Napoleon III). Belle Époque şi perioada interbelică au impus parfumurile asociate marilor case de modă, dar cea care a modificat definitiv istoria parfumului a fost domnişoara Chanel. Ea a propus, în anii ’20, nu doar un parfum, ci un concept – cel al femeii libere şi conştientă de farmecul său.  Astăzi, nenumăratele miresme inventate de nasurile celebre din lumea artizanilor produc fascinaţie mereu.

Monica Neaţu,  lector Fundaţia Calea Victoriei

Reclamă care arată importanţa acordată recipientului folosit pentru comercializarea parfumului

Atelierele desfăşurate la Fundaţia Calea Victoriei au durat fiecare câte două ore, timp petrecut în trecutul glorios al parfumeriei, dar şi analizând imagini şi reclame celebre, notele dominante din parfumurile faimoase şi delectării cu câteva reţete şi miresme delicioase.

Attraction Lancôme Paris, o reclamă la parfum a cărei difuzare a fost interzisă

Mi-a plăcut mult atelierul. Am descoperit începuturile diverselor case de parfumuri cu tradiție. Am avut ocazia să miros „altfel” de parfumuri. Esențe noi pe care nu le „poartă” toată lumea, esențe tari. M-a impresionat impactul marketingului şi faptul că acesta a influențat foarte mult prețul parfumului … La începuturi parfumurile conțineau esențe naturale, iar acum conțin un procent infim de esențe naturale sau chiar deloc, locul lor fiind luat de esenţele sintetice, iar investiția majora, mai mult de 90% s-a dus către marketing. Ăsta da şoc informaţional! Tot la atelier, am descoperit parfumurile casei Hermes, cu mirosul pielii amestecat cu esenţe de cedru…sublim!

Manuela Bobocea, participant la atelierul Istoria parfumului: mistere, seducţie şi creatori celebri

O reclamă ce a făcut istorie, pentru Chanel N 5

Fascinantele ateliere s-au încheiat cu o recomandare excelentă. Dacă ajungeți în Franţa, musai să vizitați L’Osmothèque de Versailles, o bibliotecă olfactivă, singurul loc din lume dedicat conservării miresmelor. Şi tot musai e să nu rataţi atelierele viitoare ale Fundaţiei Calea Victoriei, a căror desfăşurare e uşor de urmărit pe umblat.ro. 

Comentarii

ȚI-A PLĂCUT ARTICOLUL?